Primii locuitori ai satului Gârnic nu au avut deloc o viață ușoară. Aceștia au venit în anii 1827-1828 ca să populeze zona de graniță a Imperiului Austro-Ungar. După zile întregi petrecute pe drum, au ajuns în niște munți neprimitori, cu ierni lungi și aprige, populați de urși și lupi. Apoi au trebuit să taie copaci dintr-o pădure seculară, ca să-și poată construi în locul lor primele locuințe și să facă loc pentru câmpurile care aveau să le ofere hrană. La început, au trăit în bordeie cu acoperișuri din lemn. Doar în primul an au murit aici multe persoane. Abia după câțiva ani, oamenii și-au permis să construiască primele case din bușteni, cu fundație de piatră. Doar datorită muncii grele a noilor localnici, aici s-a dezvoltat încetul cu încetul un sat prosper. Abia în ultimii douăzeci de ani ai secolului al XIX-lea au început să fie construite case din materiale mai durabile — zidite sau din beton armat — pe care le putem admira până în ziua de astăzi.
Turul ghidat prin arhitectura tradițională a satului Gârnic ne prezintă cum arătau casele inițiale, din ce materiale și cum au fost construite și, nu în ultimul rând, cum erau decorate. Prin studiul tehnologiilor vechi și al construcțiilor autentice, reușim să înțelegem mai bine munca strămoșilor din Gârnic. Datorită acestor cunoștințe, putem înțelege valoarea acestor gospodării și faptul că este foarte important să le păstrăm pentru generațiile următoare.
Foto: Jaroslav Jindra
Texte în limba cehă:
Hana Pavelková, Institutul Național
de Patrimoniu, Klára Jíchová, învățătoare cehă în Banat
Traducerea în limba româna:
Petra Dobruská, Rebeca Torosian