Gospodărirea

Peisajul a suferit schimbări semnificative de la instalarea primilor coloniști, deoarece odată cu sosirea cehilor a început defrișarea intensivă, creându-se terenuri arabile și pajiști, mai puțin pășuni comunale. Pădurile inițiale au fost înlocuite de un peisaj agroforestier cultivat, pădurile păstrându-se în locurile inaccesibile și îndepărtate. Dorința de a distribui pământul în mod echitabil coloniștilor, ținând cont de calitatea acestuia, a dat naștere uneia dintre cele mai distinctive caracteristici ale peisajului local - mozaicul său foarte fin. Câmpurile și pajiștile alocate unei familii erau împrăștiate în tot satul, iar suprafața terenurilor era mică. A fost aplicată metoda gospodăririi alternative, familiile făcând cu schimbul gospodărirea pe timp de toamnă, primăvară și împărțind furajele între ele. Cerealele, porumbul, cartofii și legumele erau cultivate în principal pentru consumul propriu, în paralel cu creșterea vacilor, a porcilor și a păsărilor de curte. Locuitorii din Sfânta Elena erau în mare parte autosuficienți și știau să-și producă propriile unelte de uz general. În sat existau meșteșugari care asigurau lucrări mai specializate (de exemplu fierari, tâmplari, dogari).