Pajiștile

Marea majoritate a pajiștilor și a pășunilor din jurul satelor cehe din Banat au apărut acum două sute de ani, în urma defrișării pădurii. De atunci, ponderea pajiștilor din peisaj a fluctuat, atingând un maxim de 19%. În timpul dezvoltării satelor, pajiștile au fost arate; în schimb, în timpul declinului, câmpurile au fost acoperite treptat cu specii arbuști și apoi cu pădure. La prima vedere, o luncă invadată de vegetație lemnoasă nu se poate distinge suficient de ușor de pajiști, întrucât din semințele din împrejurimile mai largi ale zonei pot încolți în continuare speciile de pajiște.

Gestionarea pajiștilor mari din Banat poate fi foarte variată și se bazează pe posibilitățile și nevoile fiecărei familii; de exemplu, într-un an sunt folosite ca pășuni, în anul următor ca pajiști de cosit și ca sursă de fân sau sunt arse pentru a preveni instalarea vegetației lemnoase și acumularea de vegetație veche (adică biomasă din părțile moarte ale plantelor).

Pe pajiștile de aici crește o multitudine de plante, inclusiv o serie de orhidee de pajiște și alte specii în culori deosebite, care sunt pe cale de dispariție.