Atât la casele de locuit, cât și la alte anexe gospodărești, tavanele din grinzi drepte sunt predominante până în ziua de azi. Este vorba despre structuri în stil vechi, pentru care buștenii din lemn se nivelează pe două sau patru laturi. Aceștia sunt așezați pe o grindă longitudinală, cu marginile sprijinite pe partea superioară a pereților. Grinzile se așază una lângă alta și spațiile dintre ele sunt astupate cu mortar amestecat cu pământ, eventual se tencuiesc complet cu mortar pe partea superioară. Aceste tavane din grinzi drepte nu se tencuiau inițial, însă mai târziu au început să fie completate cu așa-numite armături din lemn, care erau stinghii lungi de lemn fixate cu mortar și vopsite ulterior cu var.
Poarta metalica completata cu model floral
💭 click pe imagine pentru mai multe detalii
Intrarea în curte, atât pe jos, cât și cu căruța, era o parte importantă a fiecărui gard. Poarta mare avea de obicei două canaturi și lângă ea se afla portița. Plăcile de tablă ale porților erau decorate cu grilaje. Poarta și portița aveau un acoperiș din lemn, susținut de stâlpi mai înalți. Acoperișul putea fi cu șindrilă, țiglă arsă și, mai apoi, cu tablă. În anii `70 - `80 ai secolului al XX-lea, porțile inițiale au fost dărâmate și înlocuite cu unele noi, dar asemănătoare. Porțile mari au fost extinse la trei sau chiar patru canaturi. Deseori, erau din lemn și nu lipsea nici portița, iar acoperișul era acoperit cu tablă. Porțile și portițele puteau fi și metalice, dar întotdeauna erau decorate și deseori vopsite în culori contrastante.
💭 click pe imagine pentru mai multe detalii
În mod tradiţional, gardurile erau făcute din scânduri de lemn de aceeaşi lăţime cu decoraţiuni la capăt. Acest gard înconjura grădina obligatorie din faţa casei. Restul terenului era înconjurat de un gard simplu din scânduri egale sau de lăţimi diferite. Scândurile erau fixate foarte aproape unele de altele sau, dimpotrivă, aveau spaţii între ele. Vârfurile scândurilor erau tăiate în unghi, astfel încât capătul să formeze un triunghi neregulat, alteori erau drepte.
În anii `70-`80 ai secolului XX, gardurile de lemn au fost înlocuite cu garduri moderne, cu soclu de beton, stâlpi metalici simpli şi modele metalice decorative cu forme repetitive şi vârfuri ornamentale. Această muncă era făcută de lăcătuşi pricepuţi. Gardurile metalice erau vopsite deseori în alb şi verde.
La unele garduri, în loc de modelul decorativ, apare un cadru cu plasă. Acest fel de gard apare foarte frecvent şi în Cehia. Gardurile metalice împrejmuiesc doar grădinile din faţa caselor, fiind plasate pe partea care dă spre stradă. Grădinile şi livezile din spatele caselor au în continuare garduri din lemn.
💭 click pe imagine pentru mai multe detalii
Zugrăveala interioară este colorată şi datează cel târziu din anii `70 şi `80 ai secolului al XX-lea. Modelele florale atât de iubite se pictau cu ajutorul unor şabloane, pe suprafeţe de culori foarte deschise. Partea inferioară, cea a soclului, era într-o singură culoare, de regulă mai închisă. Pereţii au rame în dreptul colţurilor, astfel imaginea per ansamblu să lase impresia unui tapet. Sub tavan se observă o bordură neîntreruptă, iar marginile tavanelor sunt frumos decorate.
💭 click pe imagine pentru mai multe detalii
Projekt byl podpořen z prostředků Ministerstva zahraničních věcí ČR v rámci projektů veřejné diplomacie.
